In chiar inima urbei, langa Turnul cu ceas, simbolul orasului Giurgiu, pulseaza hristic Biserica "Buna Vestire".
Ridicat in secolul al XIX-lea, sfantul lacas a infruntat martiric vremurile, pentru a ajunge la noi "ca spatiu prin excelenta al comuniunii si al intalnirii", care promoveaza "valori valabile pentru toti", cum ii defineste menirea Preasfintitul Ambrozie, Episcopul Giurgiului. Invesmantata in taina, impodobita cu fresce si icoane de penelul marelui artist Gheorghe Tattarescu, biserica a fost de curand dedicata tinerilor, ca o chemare, ca un tipat de lumina, spre aceasta lume roasa din ce in ce mai mult de instrainare.
Pierdut repetat, voluptos, in ratacirile zilei, gandind doar ocazional la o eventuala regasire, iata exercitiul cotidian pe care cei mai multi dintre noi il experimentam clipa de clipa cu o senina inconstienta. Abia tarziu, cand toate cele ale vietii ne ingenuncheaza deja, descoperim cerul. Regretele tardive, remuscarile, calvarul si suferinta, toate la un loc, par a nu fi suficiente pentru a "plati" neinteleasa intarziere. Si atunci, disperati, descoperim Biserica. Incepem sa auzim o chemare pe care, la inceput, refuzam sa o numim Dumnezeu, chiar daca stim sigur ca asa se numeste. Si incepem sa alergam. Ca niste maratonisti disperati "inghitind" timpul, sperand, dorind, intalnirea cu El. Cu spatiul Lui de comuniune si iluminare. Pentru a ne linisti si a primi raspunsuri la toate nepusele intrebari de pana atunci.
Intalnirea cu El nu este sansa, ci voire, smerenie si rugaciune.
Asa gandeam eu, pelerin uituc al zilei, intrand in biserica tinerilor din Giurgiu, "Buna Vestire", unde m-am regasit in linistea ei ceva mai tanar si gata de urcus. Sentiment firesc, caci si parintele paroh Bogdan Georgian Tudor este tanar, si lucrarea harica ce zideste inaltator aici, la fel, cum tineri sunt si cei ce-i trec pragul, de vreme ce "in fata lui Dumnezeu suntem toti socotiti copiii Lui", cum m-a asigurat parintele.
Trecerea martirica prin vremuri spre ziua de azi
Ridicarea Bisericii "Buna Vestire" din Giurgiu a fost inceputa in 1863 de comunitatea greaca din oras, care a primit acordul domnitorului Alexandru Ioan Cuza si in care s-a slujit in limba greaca, cu unele intreruperi. Timp de 15 ani, slujbele marilor sarbatori au fost oficiate si de preoti romani, cu timpul, biserica fiind frecventata din ce in ce mai mult de ortodocsii romani.
Lacasul a fost terminat in 1865, fiind sfintit la 12 decembrie, in ziua Sfantului Ierarh Spiridon. Intre 1866 si 1867, biserica a fost pictata de Gheorghe Tattarescu, in ulei, procedeu revolutionar la acea vreme, iar printre ctitorii importanti s-au aflat Alexandru Ipsilante si Negroponte.
Desi asupra ei s-au abatut vicisitudinile timpurilor, biserica a ramas de neclintit. Nici cutremurele, nici incendiul, nici incercarile de demolare din 1965 si 1987 nu au ingenuncheat-o. Trecerea ei sub jurisdictia Patriarhiei Romane a salvat-o si a permis restaurarea picturii, resfintirea din 1968 si refacerea tencuielii exterioare in perioada 1979-1980.
Salvarea sfantului lacas de la demolare, de la foc si cutremure este considerata o adevarata minune. Dupa 1989, biserica a fost renovata si consolidata, s-a repictat interiorul, s-au restaurat ornamentele catapetesmei, cu icoanele lui Tattarescu de catre pictorul Dorin Handrea.
Locul unde se lucreaza la biserica sufletului
Odata intrat in aceasta biserica, te imbraci in taina, caci taina si liniste respira totul aici: uluitoarele scene biblice pictate de Tattarescu, mirosul tamaiei, aerul insusi, toate "degaja o liniste aparte, care vine de la Maica Domnului, ocrotitoarea lacasului", cum spune parintele Bogdan Georgian Tudor.
Lipsita de turla, biserica pare smerita ca o adevarata cuvioasa maica. Icoanele imparatesti sunt invaluite intr-o aureola de lumina nepamanteana, iar sub plafonul pronaosului, pe care este zugravita Sfanta Treime, aproape fara de voie te impecetluiesti cu semnul trinitar al crucii, pentru ca sa te regasesti si sa-ti potolesti alergarea apoi in slava Pantocratorului care te binecuvanteaza de pe plafonul naosului.
"Noi cei de astazi incercam sa ducem mai departe lucrarea inaintasilor nostri, preotii Stefan Burilescu, Ieremia Decu sau Manicatide Lucian, care au slujit in acest sfant lacas. Daca atat timp s-a lucrat la biserica de zid, noi incercam sa lucram acum la biserica sufletului", imi marturiseste parintele paroh Tudor.
Pelerin cu inima atinsa de o silaba de rugaciune
O frumoasa rugaciune a Sfantului Mucenic Fanurie, pe care mi-a spus-o acelasi parinte - "Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai miluit pe acestia care au facut plangere si strigare, fa ca tot cel ce va face o turta, sau o placinta, si o va da saracilor sa fie ascultat in orice durere va avea. Aceasta zic sa fie pentru iertarea pacatelor mamei mele, care a murit pacatoasa" -, ma apropie de ceea ce definea Preasfintitul Ambrozie ca fiind "spatiu prin excelenta al comuniunii si al intalnirii". Adica aceasta biserica dedicata tinerilor.
Pentru ca, intr-adevar, lacasul acesta este locul unde tinerii incep acum ceea ce multi dintre noi am tot amanat: urcusul spre intalnirea cu El, Mantuitorul nostru, spre regasirea in spatiul Lui de comuniune si iluminare.
"Anul trecut, pe 27 august, de Sfantul Fanurie, in aceasta biserica am organizat Concursul prajiturilor binecuvantate, la care au participat peste 130 de gospodine, cu produsele lor pe care, dupa rostirea rugaciunii de binecuvantare a prinoaselor, cu sprijinul tinerilor, le-am impartit pe pietonala de langa biserica noastra celor care se aflau in acel moment pe strada.
Si tot aici vin tinerii la slujbe, la ora de religie, participa la amplul proiect cu implicari social-filantropice si cultural-religioase "Copiii, mai aproape de Biserica!", pentru a cunoaste valorile reale, pentru a face schimburi de experienta, pentru a organiza vizite si pelerinaje. Sau pentru a afla despre Sfintele Taine, pentru a se ruga la moastele Sfintei Ecaterina, pe care ni le-a daruit Episcopul nostru, pentru a concerta de "Duminica parintilor si a copiilor", de ziua mamei, in serile catehetice, la Maslu si la marturisire, la impartasit, la concursul "Mladite crestine", de marile praznice, cu colindul, la intalnirile cu Preasfintitul Ambrozie, ca intr-o mare familie crestina", imi spune parintele Tudor.
Afland toate acestea cu bucurie, am plecat din biserica tinerilor din Giurgiu intinerit si ceva mai pregatit de infruntarea cu instrainarea, gata de urcus, revigorat ca dupa o noapte petrecuta cu inima atinsa de o silaba din rugaciunea imparateasca.
Dumitru Manolache
Sursa: ziarullumina.ro
