Pe 14 noiembrie credinciosii crestin ortodocsi incep Postul Nasterii Domnului, acesta este unul dintre cele patru mari posturi ale Bisericii Ortodoxe, el fiind asezat inaintea slavitului praznic al Craciunului. Este randuit inaintea acestei sarbatori, ca timp de pregatire duhovniceaca si lupta impotriva patimilor si a ispitei diavolului. Aceasta pregatire se refera in primul rand la o renuntare de buna voie la bunurile materiale, pentru o imbogatire spirituala. In acelasi timp, se mai recomanda in post o intensificare a rugaciunii, a faptelor bune, dar si o prezenta activa la viata Bisericii.
Postul Nasterii Domnului a fost vazut si ca o amintire a perioadei dinainte de nasterea Domnului nostru Iisus Hristos, cand poporul evreu il astepta pe Mesia. El ne aminteste de dreptii si de patriarhii Vechiului Testament, cei care au trait si au adormit intru nadejdea venirii Mantuitorului. Postul Nasterii Domnului ,,aminteste indeosebi de postul lui Moise de 40 de zile, tinut pe Muntele Sinai inainte de primirea Legii (Iesire 34, 28). De aceea, cantarile din acest post cuprind precizari profetice care vorbesc despre asteptarea venirii in trup a Mantuitorului Hristos. Parintii si scriitorii bisericesti vorbesc despre existenţa acestui post inca din sec. IV-V. (Pr.Prof.Ene Braniste, Liturgica Teoretica, p.97) Chiar daca acest post este vazut ca o amintire a perioadei de dinainte de venirea lui Hristos si aminteste de postul si nevointa dreptilor Vechiului Legamant, postul crestin nu mai are acelasi continut spiritual ca postul evreilor. Asa cum sublinia si Preafericitul Parinte Patriarh Daniel, ,,schimbarea radicala consta in faptul ca postul crestin are in centrul sau participarea la viata si lucrarea lui Hristos in om. Prin urmare, cand Sfintii Apostoli posteau, postul lor insotea rugaciunea lor catre Hristos ca sa-i ajute in implinirea misiunii incredintata lor de catre El, dupa Invierea Sa.”( PF.Daniel, Foame si sete dupa Dumnezeu, p.23)
Intregul efort pe care il face omul in acesta perioada de pregatire are la baza intentia acestuia de a raspunde iubirii la care a fost chemat de Mantuitorul. Prin acest sacrificiu al postului, omul nu refuza darurile date lui de Dumnezeu, ci marturiseste ca Acela care ofera darurile are o valoare mai mare decat darul in sine si cu cat renunta mai mult la ele, cu atat se impartaseste mai mult de Dumnezeu. Parintele Dumitru Staniloae spunea ca: ,,darul primit si intors apropie persoanele in asa masura, incat obiectul darului devine comun si devine mijloc transparent al celei mai depline comunicari intre persoane” (Teologia Dogmatica Ortodoxa, vol. I, p.356). De aceea postul, ca parcurs ascetic, are rolul de a ne apropia de Dumnezeu.
Din acesta perspectiva cel mai mare dar pe care il poate face cineva lui Dumnezeu este sa se ofere pe sine insusi, aceasta insemnand ca postul nu are doar o forma exterioara, ci el are in vedere chiar adancul cel mai de taina al omului. Tocmai de aceea postul il invata pe om sa-si jertfeasca nu numai trupul, ci si sufletul, il invata sa se abtina nu numai de la hrana, ci si de la fapte, vorbe si ganduri necurate.
Asadar, prin postul unit cu rugaciunea si cu faptele bune, crestinul arata demnitatea la care a fost chemat de Dumnezeu, aceea de a fi fiinta libera, de a sta permanent in comuniune cu Dumnezeu, pentru a trai aceasta viata pamanteasca in curatie, pregatindu-se neincetat pentru imparatia cereasca.
Iacob Lucian